Unul, Singur, nedespărţit, Eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi ce înseamnă iubirea de-aproapele, ce înseamnă să fim Una şi Demnă Suflare, Aici, sub pânza corturilor Tale Cereşti!
Dă-le ochilor noştri Lumina cea adevărată, a împăcării depline, şi pune, Tată al nostru, pe buzele noastre, pătate de ură, Rugăciunea înaltă a Fiului Tău, Cel Singurul, pe care L-ai trimis în lume “ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă Viaţă veşnică”.
Una este inima noastră, care ne poartă paşii îngânduraţi sub stele!
Ortodoxă, catolică, baptistă, penticostală, de rit vechi sau nou, dezbinarea ne paşte ca pe o turmă pe păşunile veacurilor...
De aceea grăbeşte Timpul Unirii, Doamne, când toţi suntem egali în faţa Ta, cea Unică şi neprefăcută.
Şi strămoşii noştri au crezut în Tine, fiecare numindu-Te pre limba lui în rugăciunile sale.
Dacii te ştiau de Zamolxes, cel mai presus dintre zei.
Sfântul Apostol Andrei, fratele lui Petru, minunatul pescar, a propovăduit şi în Grădina aceasta şi a învăţat norodul din Singura Biblie rămasă neamurilor pe pământ.
De-aceea, Dă-ne nouă, Doamne, Aici şi Acum, împăcarea şi înţelegerea deplină!
Uneşte-ne Gândul sub semnul credinţei celei adevărate şi pune, în sufletele noastre trudite, aceeaşi Duminică din Calendar!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu