vineri, decembrie 05, 2008

SI M-AU NUMIT PARINTII NICOLAE...

"Nu vă adunaţi comori pe pământ..."

Şi m-au numit părinţii
NICOLAE
să fiu om bun
şi-n toate
iertător,
la timp de secetă
precum
un nor
aducător de umbră
şi de ploaie
Şi n-am uitat asemenea
să fiu
cât mi-am purtat
prin lumea
asta
huma-
M-am risipit mereu
de când
mă ştiu,
de-aceea sunt aşa puţin
acuma!
Voi în zadar
după comori săpaţi,
averi nu am
aici,
e gol pământul,
fraţii mei
să nu vă întristaţi-
grija mea dintâi
a fost
Cuvântul.
Nici molia nu-l scurmă,
nici furii,
nici rugina,
Cuvântul este ochiul
şi Ochiul
e
Lumina.

Un comentariu:

Unknown spunea...

Încă un pas
de Ana Blandiana

Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Şi foşnet uşor,
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.
Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.
Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor
Şi ştiu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînţeles,
Mult mai uşor.
Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas...

un glas care vă spune în curând "La revedere!"

Pentru NICOLAE, tot binele şi viaţa frumoasă!