Cuvintele vin, cuvintele pleacă
În lumea aceasta, tot mai săracă,
De unde, spre unde, nimeni nu ştie-
Fericit e Poetul care le scrie!
Ele aşteaptă doar să le cheme,
Fiecare pe nume, fiecare la vreme,
Cuvinte ce mângâie, cuvinte ce dor,
Fie-le veşnică gloria lor!
Cuvinte ce pleacă, cuvinte ce vin,
Ele sunt pline de harul divin,
Prietenii mei, de oriunde vă-ndemn-
Ocrotiţi-le, dar, şi rostiţi-le demn!
Ce Lumină mă naşte atunci când le scriu!
Fără de ele s-ar face târziu-
Cuvintele mele? Fericite sunt oare
În Poemul acesta şi în alte tipare?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Să mă laşi în versul tău să stau;
Îţi spun a nu ştiu câta oară ...
Când citesc, e tot ce ştiu şi vreau,
Gândul să-l scriu să nu mă doară!
Trimiteți un comentariu