GRIGORE VIERU

Mi s-a spus că şi cu tine seamăn,
Tu, cel rămas de dincolo de Râu,
Grigore Vieru- fratele meu geamăn,
Frate întru Lacrimă şi Gând.

Noi amândoi avem aceeaşi Ţară,
Acelaşi suflet şi acelaşi grai,
Aceeaşi Poezie înfioară
Turmele luminii peste plai;

Aceeaşi iarbă vara o usucă
Acelaşi soare şi acelaşi vânt,
Cine-i acel’ ce vrea să ne traducă
Dorul nostru fără de cuvânt?

Când amândoi visăm pe româneşte,
Frate-al meu de dincolo de zări,
Cine-i târziul care ne pândeşte
Paşii noştri tălmăcind cărări?...

Mi s-a spus, a nu-ştiu-câta oară,
Pe numele tău, frate în cuvânt,
De-au început şi Munţii să mă doară-
Sunt Tu, Grigore Vieru, ori eu sunt?!