18 febr. 2009
Spuneai să tac, nu-ţi pare rău acum?
Eu niciodată n-am vorbit prea mult,
La ce folos, în urma mea pe drum
Nu vezi cum vin cuvintele tumult...
Eşti prea târziu şi cine să le-audă,
Vulturul meu, nici tu nu mă-nţelegi?
Ai vrut mereu de stâncă să mă legi
Ca Prometeu să-ţi fiu- o pradă crudă...
Iartă-mă, dar nu-mi aduc aminte
Clipa aceea când te-am cunoscut,
Eram atunci ori nu eram născut
În lumea asta plină de morminte?...
De mai plătesc în casa ta chirie
Şi astăzi mă întreb nedumerit
Care mi-a fost întâiul gângurit
Când te-am strigat pe nume-Poezie?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu