duminică, februarie 08, 2009

RUGĂCIUNEA MAMEI...



8 febr. 2009

Aud prin somn înlăcrimând cuvinte,
Cuvintele acestea ce mă dor,
Şopteşte Maica mea cu glas fierbinte-
„Copchilul meu, să nu mă laşi să mor!”

Mă uit în ochii ei- în Rugăciune!
Neputinciosul, ce-aş putea să-i fac?
Tu mai amână sfânta ei minune,
Fă-i Doamne Dumnezeule pe plac!

Ea e bătrână şi bolnavă, ştiu
Că anii ei sunt număraţi de-acuma,
Pentrucă este mi-a fost dat să fiu,
Să-mi ard aici în Poezie huma...

Cât voi purta icoana ei sub tâmple
Acestui Adevăr o să mă-nchin
Şi dac’o fi plecarea să se-ntâmple,
Tu ocroteşte-i sufletul. Amin.

Niciun comentariu: