SFINŢII...

21 mai 2009.
„Tu lasă sfinţii să se odihnească!”
Aşa-mi spunea atunci un biet amic,
Aici, în viaţa asta pământească
Nici ei nu îţi ajută la nimic...
Moaştele lor, la care te închini,
Miresme purtătoare de păcate...
El a plecat demult printre străini,
Sufletul lui bolnav şi mai departe...
Nu a crezut nicicând în cele sfinte
Cât şi-a purtat prin lumea asta trena,
De-acolo poate îşi aduce-aminte
Acum de Sfinţii Constantin şi-Elena!
De-aceea prieteni eu vă spun mereu,
Cuvintele nu-s pricini pentru joacă
Şi dacă nu există Dumnezeu
Un Altul cine ar putea să-L facă?!
Sfinţii Lui, rămaşi în Calendar
Vă lumineze Clipa pe pământ!
Şi tot ce scriu nu fie în zadar
Din întâmplarea faptului că sunt...
„Tu lasă sfinţii să se odihnească!”
Şi astăzi mai aud în jur povaţa-
Semnul crucii să vă ocrotească
Copilăria Gândului şi Viaţa!