SUNT OM ŞI EU...

30 mai 2009.
Dacă scriu, nu scriu din întâmplare,
Nu-mi spuneţi vorbe care nu se cad,
Sunt Om şi eu aici, ca fiecare,
Gângurind cuvinte între Rai şi iad...

Adevărul este, că atunci când scriu,
Trupul meu se face-aducere aminte,
Mult mai tânăr, Doamne, tânăr şi mai viu
Precum niciodată nu a fost–nainte!

Sufletul ce-l poartă, pururea-i flămând,
I-a rămas cuvântul, singura merinde,
Nu-ntrebaţi de unde vine şi de când
Sfânta-nfiorare care îl cuprinde...

Umbra lui din urmă murmură şi creşte,
Până când din lumea asta se va duce,
Eu sunt aluatul care-aici dospeşte
Pacea dintre gânduri, liniştea din cruce...

Nimenea nu ştie cât şi ce mă doare,
Nu mai spuneţi vorbe care nu se cad,
Sunt Om Aici şi eu, ca fiecare
Semănând cuvinte între Rai şi iad...