Miercuri, 10 iunie 2009.
Cine eşti, de unde-mi vii mereu,
Nu poate Gândul meu să te-nţeleagă,
Chipul tău făcut de Dumnezeu,
Făptura ta atâta mi-i de dragă!
Genele tale murmură prelungi
Când mă ascund sub adumbrirea lor
Şi-atât de fericit mă simt atunci
Şi odihnit ca pasărea în zbor...
Frumoasă eşti! Se mistuie-n văpăi
Clipa aceasta, ce mi-ai dat-o mie,
Ce linişte-i aici în ochii tăi!
Lumina lor se-aude cum mă scrie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu