Cu prietenie, lui Nicolae Stancu
Nu mi-a fost strâmbă niciodată slova
Şi nimănuia n-a adus acuze,
Mi-e dragă, deopotrivă, şi Moldova
Cu tot alaiul ei nuntit de muze...
De neamul românesc nu mi-e ruşine,
Frate-al meu, tu cred că mă-nţelegi,
Balada sfântă de Acolo vine,
Aceleaşi doruri freamără prin crengi
Din vecii statornice poveţe,
Olteni şi Moldoveni, Copchii de Moţi
Din Umbra Flăcării ori din Esenţe,
Dumnezeu e-acelaşi pentru toţi!
Pe câmp la Păuliş, de Mărăşeşti
Duşmanii noştri n-au ştiu să treacă,
Azi, cine Doamne, ne împarte-n găşti
Sabia cuvântului din teacă?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu