23 iulie 2009.
Greierii nu cântă niciodată postum,
Până ei cântă, nu e târziu,
Ascultă-le cri-ul din iarbă acum,
E aşa de înalt şi de viu...
Ascultă-le freamătul seară de seară,
Tu le ştii pe de rost limba lor,
Cu ochii închişi, să nu mi te doară
Pleoapele zărilor, grele de dor...
Poezia mea, ce sfânt mă cutreieri,
Nici nu mai ştiu de când mi-ai fost dată,
Iarba miroase a cântec de greieri-
Greierii nu cântă postum niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu