MOŢII...

21/22 iulie 2009.
Şi la bine, mai ales la greu,
Lângă dorul-Dor şi rugăciune,
La un colţ ei tot mai pun mereu
Un păhăruţ de lacrimă de prune...

Cu „Dumnezeu să-l ierte pe ce dus!”
„Hai noroc, ortace!” Doamne-ajută!”
Între Munţii lor şi Cel de Sus
Moţii mei şi-acuma se salută...

Cuvântul „de pomană” nu-i străin
În Apuseni şi n-a fost niciodată,
Îndătinat eu dinspre-acolo vin,
Plin de-o lumină binecuvântată...

Îmi amiroase gândul a răşină,
Paşii mei se fac în vers cărări
Şi inima dinspre cuvânt mi-e plină
De-acele sfinte, tulburate zări...