23/24 iulie 2009.
Privirea ta mă vrea mereu cuminte,
Tu ştii de câtă vreme sunt flămând!
Ce cald e, Doamne, nu mai am cuvinte,
Mi se topesc ne-rostuite-n gând…
Şi nu adie Vântul, nu adie
Pe Munţii mei încărunţiţi de Dor,
Acolo unde, dinspre Veşnicie
Mă susură într-una un izvor…
Stau cetinile brazilor pe creste
Încremenite-n Aer şi-n cuvânt,
Mă tot citeşte sfânta lor poveste,
Abecedarul întru care sunt…
Spre-acolo paşii mei tot întârzie
Cărările, ce de poet mă ştiu,
Şi cum te uiţi la mine Poezie
Mi se-adumbreşte sufletul şi scriu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu