marți, iulie 14, 2009

VERSURILE MELE...

14 iulie, spre seară...

Le ştiam odată pe de rost pe toate,
Gândul meu pădurii le spunea atunci
Şi de-acolo vântul până hăt departe
Recita pe dealuri, peste văi şi lunci...

Câtă bucurie îmi ardea sub stele,
Mă simţeam trimisul de la Dumnezeu,
Astăzi sunt prea multe versurile mele,
Precum grâul toamnei înfrăţesc mereu...

Mi se-ntâmplă-adesea de îmi iese-n cale,
Dulce ca ispita câte o făptură-
Doamne, cât de faine-s versurile tale,
Nu îmi faci şi mie unul pe măsură?

Câte şi la cine am creat, acuma
Şi nici altădată nu ştiu să vă spun-
Astăzi mi-e rănită şi uitucă huma,
Dar spre judecată toate vi le pun...

Niciun comentariu: