MĂ CEARTĂ LIMBA...

14 august 2009.
Mă ceară limba şi de bună seamă
Învinuirea are un temei,
Că prea puţin şi-adeseori cu teamă
Am scris şoptit despre-adevărul ei...

Această „hartă” plină de repere,
Simptomul bolilor de pe pământ,
Cum să te bucuri, Doamne, în tăcere,
Ce-i Răgăciunea mea fără cuvânt,

Ce-i Poezia ce-au lăsat-o mie
Părinţii care astăzi nu mai sunt?
Mă înfioară gândul- harfă vie,
Când trece peste coarde Duhul sfânt...

Mă ceartă limba, cea din cerul gurii,
Mă ceartă limba Patriei de jos,
Părinte-al îndurării şi-al măsurii,
Fă să îmi fie cearta de folos...