28 aug. 2009, spre dimineaţă...
Nu mai am loc de mine, iată
Mă ştiu din ce în ce mai strâmt
Şi-aşa mă doare câteodată
Cămaşa mea în care sunt...
Când l-a trimis aici anume,
Cel de atunci nu erau doi,
Pe unul dintre ei din lume
Îl cheamă Cerul înapoi...
Şi-aşa, precum într-un caval
Stă Cântecul în sinea lui,
Mă simt ca Râul dus de val
Înspre un Dor al nimănui...
Nu mai am loc de mine, Tată,
De cel amirosind a lut
Şi-aşa îmi vine câteodată
În altul, Doamne, să mă mut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu