31 august 2009, spre seară...
Sunt trist atunci când nu-mi răspunzi,
Prietene drag, nici nu mai ştiu
Cât eşti din cel ce mă ascunzi,
Din Cel pe jumătate viu...
De-atâtea ori mă simt plecat
Spre destinari ce nu există,
Mereu răspunsul amânat
Îmi face aşteptarea tristă...
Adresa mea e cunoscută,
De-aceeea, prietene, îţi cer
Şi nu-i prea mult, o, Doamne-ajută!
Răspunsul, nu îl vreau în Cer...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu