CULES...

15 septembrie 2009, la amiază...

Nu mă chema, ard strugurii în Vie,
E vremea lor de-acum în Calendar,
Saltă-n mine gândul şi mă-nvie
Frumos şi tânăr ca un căluşar...

Vreau să-i culeg cu grijă, bob cu bob,
Nimic să nu rămână de pierzare,
Ce liber mă simt, Doamne, ca un rob
Scăpat definitiv din închisoare!

Tu să-i zdrobeşti desculţă pe-nserate
Şi mustul să ne vindece de noi,
Miroase-a vin şi-a nuntă în cetate,
Tu fă-mă iarăşi tânăr înapoi...

Pe mâini, pe ochi, pe fiinţa mea deplină
Sunt plin de mierea strugurilor copţi
Şi chiar acum mă-nţeapă o albină,
Durerea ei tu nu o mai suporţi...

De bucurie ochii mei sunt uzi,
Din când în când se odihnesc şi scriu,
Vin graurii în stoluri, nu-i auzi?
Din care zări flămânde, nu mai ştiu...

Nu mă striga, ard strugurii în Vie,
E vremea lor de-acum în Calendar,
Saltă-n mine gândul şi mă-nvie
Frumos şi tânăr ca un căluşar...