03 Septembrie 2009.
Aşa îmi vine, Doamne, să m-ascund
Într-un Cântec tânăr şi „bolund”
Şi-acolo toată moartea să rămân,
Sufletul să nu mi-l ştiu bătrân,
Iar trupul meu, acesta, amărui,
Fie ori nu fie, treaba lui!
Cel ce zilnic îmi tot cere vamă,
Să nu-l mai bag de-a pururea în seamă.
Cu tine, Poezia mea, vorbesc acum,
Că nu ne-aude nimenea pe drum
Şi dacă, îi voi spune verde-n faţă,
Nu mă doare, -n cotul ei de Viaţă!
.......................................................
Aşa îmi vine, Doamne, să m-ascund,
Tăcerea să i-o beau, până la fund,
Dincolo de ea, când voi ajunge,
Să nu-l aud pe nimenea că plânge...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu