01/02 Septembrie 2009.
Frumuseţea ta nu e „bolnavă”,
Nu-i adevărat şi nu e drept!
Şi îngerii când o privesc din slavă
Poartă oftatul Dorului în piept...
Ce har ţi-a pus în suflet Dumnezeu
Şi-n ochii dragi câtă nemărginire!
Se tulbură în tine Versul meu
Precum Lumina toamnei din potire...
Tu lasă-mă să o privesc măcar,
Până în Cerul meu să mă pătrundă,
Dacă o scriu să nu scriu în zadar,
Să nu mai fie mâna mea flămândă...
Acum ce vifor oare nu-mi dă pace?
Nici nu mai am cuvinte îndeajuns
Şi-acestea, Doamne, sunt tot mai sărace,
Când frumuseţea ta e tot mai sus...
Nu poate gândul meu să înţeleagă
Această sfântă, dulce Sărbătoare!
Ajută-mă, să o traduc, întreagă...
Să n-o deochi! Ce-i frumuseţea oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu