SE FĂCEA DIMINEAŢĂ...

22 Noiembrie 1951- 22 Noiembrie 2009.

E atâta linişte acolo pe plai,
Cine vrea, poate să o înţeleagă!
Era într-o Joi, când mă năşteai,
Acum, e o Duminică-ntreagă...

Sub tâmpla căruntă se zbate un Gând,
Clipa de-atunci gângurită o vreau,
Te întreb, Maică, nu ştiu până când-
De ce mi-ai dat apă din clopot să beau?

„Blestemul” acela mă face să fiu
Mereu între altar şi Rugăciune,
Câtă vreme din Vreme sunt viu
Voi scrie cuvântul până la tăciune...

Se făcea Dimineaţă, peste fântâni
M-ai poruncit să le fiu curcubeu,
Cartea Aceea, ce mi-ai pus-o în mâini,
Mi-a rămas deschisă mereu...

Acum, ca niciodată, vreau să mă spui,
Clipa se face tot mai târzie,
E atâta linişte acolo pe grui!
Câtă din ea mi-a rămas, cine ştie...

Mă văd deodată Copchilul ce nu-s,
Ochii lui, Doamne, încep să mă frigă,
Leagănul, cel de nuiele, s-a dus,
Umblă prin lume de-atunci şi tot strigă...

Prietenii mei, din prezent şi trecut,
Dacă o Mamă aveţi fiecare,
Nu uitaţi Ziua în care v-a născut-
Azi, e Ziua mea, din întâmplare...