duminică, decembrie 27, 2009

ADAM şi EVA

Duminică, 27 Decembrie 2009.

Ce trecătoare-i fiinţa omenească
Şi totuşi e atâta de eternă!
Te-atinge gândul doar să îţi citească
Întreg poemul nenuntit sub dermă...

Te înfiori sub degetele mele
Când scriu cuvântul, cel rostit de tine,
Atât de singuri şi de goi sub stele
Suntem Aici şi nu ne e ruşine...

De-i secetă, ne ştim bogaţi în ploi,
Lumina curge ca din faguri mierea,
Din Cer se uită Dumnezeu la noi-
Ca pe pământul tău nu-i nicăierea...

Nu ştiu de eşti urâtă de frumoasă,
Nu ştiu de-i ziuă ori de-i noapte-acum,
De răutatea lumii nu ne pasă-
Noi, prin Grădină, ne vedem de drum...

Ce veşnicită-i fiinţa omenească
Şi totuşi e atât de trecătoare!
Tu lasă-mi gândul doar să îţi citească
Întreg Poemul, cel nuntit sub soare...

Niciun comentariu: