ÎNCĂ UN AN...

Încã un an mi-am pârjolit sub pleoape,
Încã un an, din câţi au mai rãmas…
Când vine-o vreme, şi-i atât de-aproape
De-acum pânã la Marele Popas!

Un an al meu? Cine îmi poate spune,
Cât am trãit, cât am murit în el?
Cine mai poate oare sã-i adune
Clipele pierdute-n chip şi-n fel?

În întrebare mi se face frig
Şi-s tot mai singur împrejurul meu,
Se lasã grea tãcerea când îi strig
Pe cei plecaţi de-aici la Dumnezeu…

Şi eu, acesta, care stau în lume
Cu-nsemnul ei pe suflet şi pe faţă
Şi eu pleca-voi într-o zi anume,
Ori într-o noapte fãrã dimineaţã...

Când ştiu cã am sã plec pe-acelaşi drum,
Când ştiu cã tinereţea mea mã vinde,
Vai, sunt eu oare pregãtit de drum,
Din viaţa asta ce-o sã iau merinde?!

Dar vine-o vreme şi-i atât de-aproape
De-aici pânã la Marele Popas,
Încã un an am tãinuit sub pleoape,
Încã un an, din câţi au mai rãmas?...