18 Decembrie 2009, la amiază...
Ninge! Şi mă bucur de zăpadă,
Alt cuvânt pentru ninsoare nu-i!
Cum aş vrea să nu ţi se mai vadă
Gândurile negre şi hai-hui...
Să te ştiu sub plapuma ei caldă
Cum respiri metafore, idei...
Să-ţi aud lumina cum se scaldă
Când te ningi mirată-n ochii mei...
Ninge! Nu-i aşa că eşti frumoasă?
Nămeţii să te-acopere încet,
De-mi pleacă vremea, tu măcar îmi lasă
O Clipă doar să îţi rămân poet...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Câte emoţii mi-a dat poezia asta, am avut tot timpul impresia că mă citeşti şi-mi dai răspuns :))
n-am mai întâlnit atâta puritate, la alţi poeţi, poate doar la Alecsandri, să mai fi găsit ceva ...
Recitit cu drag!
Trimiteți un comentariu