4 Decembrie 2009.
„Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile;
căci viile noastre sunt în floare.”
Cântarea Cântărilor 2:15
De vrei să-i fii stăpânul, cel credincios, în lume,
Când Via e în floare tu nu o cerceta,
Inspiră-i doar mirosul din margine de nume,
Tu ştii că nu suportă atunci nici umbra ta?
Fiul meu, ia pildă aici în tot ce faci
Să-ţi fie cu măsură tăierile de rod,
Să-i legi cu grijă sfântă mlădiţele de-araci,
Să-i ocroteşti polenul de gândul cel nărod...
Stau vulpile la pândă, deasupra tuturor
Mereu înspre lumină privirea s-o ridici,
Sunt vinovate toate, mocnind în sinea lor
Tot viclenii ascunse, oricât ar fi de mici...
Aşa e şi în Viaţă, când floarea cea plăpândă
Lumina o deschide cu degetele-hei!
Să nu îţi fie mâna şi inima flămândă-
Aşteaptă să te bucuri măcar de fructul ei...
De vrei să-i fii stăpânul, cel credincios, în lume,
Când Via e în floare tu nu o tulbura,
Inspiră-i doar mirosul din margine de nume,
Tu ştii că nu suportă atunci nici umbra ta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu