MĂ VISCOLEAI...

Ianuarie 2010

Mă viscoleai, zăpada mea fierbinte,
Ca de-nceput de lume-n calendar,
Fulgii tăi mi se păreau cuvinte
Pe care-am vrut să ţi-i aduc în dar

Până-i devreme, până nu e seară,
Dar se topesc, tu ştii că sunt de nea,
Grăbită ai plecat spre primăvară,
Îţi era dor să-nmugureşti în ea...

În urma ta mi-e mâna-nfrigurată,
Poemul meu, neterminat, să-l ierţi-
Ninge acum, tăcut ca niciodată
Şi n-am să te mai văd dintre nămeţi...