PATRIOTICĂ...

Duminică, 21 februarie 2010, dimineaţa...

De versul meu nimenea să nu se împiedice,
El nu stă în calea niciunui condei,
„Eu nu citesc poezii patriotice!”
La urma urmelor, Patria, ce-i?

Ea, Poezia, nu se toarnă cu sila
În mintea şi în capul cel plin,
Mă cuprinde uneori disperarea şi mila,
Eu îmi cânt Aerul de unde vin...

Când scriu despre Horia, despre păduri
Şi despre atâtea izvoare furate,
Ai totuşi răbdare, învaţă să-nduri
Aceste cuvinte ce mi-au fost date!

Nu mă-ntreba ce înseamnă răscoală,
Roată sau fluier, Doină, ogor
Şi altele câte nu se învaţă la şcoală,
Toate acestea, copilul meu, dor...

Nu tulnic pe dealuri, din pieţe amvon
Eu nu mi-am făcut niciodată,
E tot mai subţire stratul de-ozon
Din Istoria neamului meu demodată...

De scriu poezii patriotice încă
E semn că o Ţară mă are în gând,
O să-mi treacă şi mie durerea din stâncă-
Mă rog să nu fie mult prea curând...