CÂNTEC...

12/13 Mai 2010.

Geme prin fluier un Cântec nezis,
Câteodată mi-e teamă întreg să îl scriu,
IANCU AVRAM, cel mereu interzis
Din Ultimul Dor, e atâta de viu!

Cu fruntea pe lespedea somnului său
La Ţebea mă rog, ca un ultim haiduc,
PATRIA mea, cu părere de rău
Şi din numele tău aş vrea să mă duc...

Mă doare de-o vreme răstignirea pe hartă,
Ştiu că nu am nicăierea să plec,
ACASA mea care-mi eşti, tu îmi iartă
Lacrima Ochiului în care petrec...

Furtuna de vine nu-i cine s’o-nfrunte,
Nici pumnul de piatră izbit în Carpaţi,
Acum când îţi scriu sunt singur pe Munte
Şi vântul suspină prin brazii uscaţi...

Geme prin fluier un Cântec fierbinte,
Eu niciodată nu am să te mint-
Vindecă-mi gândul, cel spus mai-nainte,
Alţii sunt răii, îi ştiu şi îi simt...