duminică, mai 16, 2010

Poem din grădina Duminicii...

16 Mai 2010.

Aerul din jur mă doare,
Cerul amiroase-a clor,
S-au îmbolnăvit caişii,
Se-ofileşte rodul lor;

Merii, prunii din grădină
Tot mai supăraţi îmi par,
Via vrea să dea în floare
Că e vremea-n Calendar!

Printre ramuri geme vântul,
Fulgeră sub norii surzi,
Cade grindina de-a valma-
Ştiu Iisuse că ne-auzi

Gura noastră cum înjură
Dumnezeul Tău Cel Sfânt,
Răi ce suntem, plini de ură,
Răstigniţii de pământ!

De mânia care vine
Unde oare să m-ascund?!
Celui care crede-n Tine
Îi spun „prietenii” bolund...
............................................
Din Poemul meu în zare
Pleacă ultimul cocor...
Aerul din piept mă doare,
Doamne, cum aş vrea să zbor!

Un comentariu:

VIS,DOR,AMINTIRE spunea...

superb...o Doamne ! de-as fi putut zbura de mult plecam din lumea asta...