15 iulie 2010, spre seară...
Şi din grădină liniştea s-a dus,
Intram în ea ca într-o Rugăciune,
E vară şi cad merele de sus
Şi Aerul miroase a tăciune...
Cu tălpile desculţe altădată
Treceam prin Vie fără nici un gând,
Acum aud prin frunza ei uscată
Strugurii sub arşiţă plângând...
Se face seară când îţi scriu aceste
Cuvinte ca o boare de poeme
Şi parc’aştept de undeva o veste
Dintr-un sfârşit ori început de vreme...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Popas în Dor
Mă poartă paşii spre viaţa unui gând.
Mă-ndrept agale spre-un timp ieşit din rând
şi îmi doresc s-ajung la visul unui Om
ce-ncet şi-ascunde clipele-ntr-un tom.
.........................................................
Mă poartă paşii înspre nemurire
şi-mi tremur vorbele stingher.
M-apropii de trecutu-i-fericire
şi-ating gingaş cuvântul. Vechi mister!
Privesc cu teamă către un suspin.
Mă-nchin sfios şi palmele-mi aşez
pe taina unui vechi şi nou destin
a omului născut timid în crez.
Un scurt popas în tremurul de dor,
în amintirea chemărilor de seară
la Domnul Horia, blând şi cald izvor,
şi-i dau bineţe ca moţii-odinioară.
Mariana Stratulat
Panciu, 21 iulie 2010
Trimiteți un comentariu