Trăiesc un timp...

6 August 2010.

Nu mai există în cuvânt măsură,
Înmuguresc tăceri din trupul meu
Şi versul amiroase a prescură
Şi-a Rugăciune către Dumnezeu...

Trăiesc un timp ce nu îmi aparţine,
Trăiesc un timp bezmetic şi avar,
Speranţele ne sunt tot mai puţine
Şi tot mai mult suspin în calendar...

Gândul meu e plin de Detunate
Şi Cerul mi se pare mai înalt,
Mi-e inima acolo-n Munţi şi bate
În stânca de granit şi de bazalt...

Nu mai există în cuvânt măsură,
Înmuguresc din trupul meu tăceri-
„Daţi-i-afară”, Doamne, câtă ură!
Patria mea, cea plină de şomeri,

Scrâşneşte roata vremii, pe obadă
Se frânge Doina unui neam de moţi,
Stă fluierul în lacrimă să cadă,
Tu vindecă-ne plânsul, ştiu că poţi...