25 Dec. 2010, în zori…
Îl aud pe câte un oare-cine
Bătându-se cu pumnul în piept,
Dumnezeu seamănă numai cu mine,
Eu sunt frumos şi întreg şi deştept,
Nu am pe trup nicio umbră de rană,
Nu sunt orb, nici mut ori smintit
Şi în sufletul lui şi-a zidit o icoană
La care se-nchină, nu la Cel pomenit...
Că îşi face cruce sau nu îşi face-
Asta e treaba naşterii lui,
Măcar de mă rog să mă lase în pace.
Tatăl nostru, e –al meu şi-al orişicui!
............................................................
Poemul acesta, vă rog, să-l iertaţi,
Îl aud pe câte un oare-cine,
Eu sunt alesul dintre cei chemaţi—
Dumnezeu seamănă numai cu mine...
2 comentarii:
O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe acest al patrulea crai şi a plecat şi el cu aur mult să-L afle pe Pruncul Iisus. Dar, în calea lui, a întâlnit oameni flămânzi, necăjiţi, săraci, bolnavi şi, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur până când, apropiindu-se de Betleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Şi s-a întristat foarte Artaban, dar, în somn, i s-a arătat Iisus şi i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci, amin zic ţie, tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine!“
Se apropie Crăciunul, în aceste vremuri de cumplită scumpete, să nu uităm de dragostea şi mila faţă de semenii noştrii.
Ce Crăciun vor avea aceşti oameni?
Naşterea Domnului este, şi trebuie să fie, praznicul milei şi al milostivirii faţă de ei. Şi o rugăciune face mult.
Criza poate să însemne şi un lucru bun, o judecată a lui Dumnezeu care ne cheamă la încredere şi solidaritate umană.
Vă doresc, dragi prieteni să aveţi în suflete bucuria pe care a avut-o Maica Domnului când ni L-a născut pe Domnul Hristos.
FIE CA NASTEREA PRUNCULUI IISUS SA ADUCA PACE, INTELEGERE, LINISTE, VESELIE SI BUCURIE IN CASELE SI SUFLETELE VOASTRE, IAR CEI DRAGI SA VA FIE APROAPE !
Mulţumesc, SORIN!
Să te audă Cerul!
Sărbători creştine şi fericite!
Trimiteți un comentariu