joi, decembrie 30, 2010

Lăsaţi-mă să fiu...

30 Dec. 2010, în zori...

Lăsaţi-mă să fiu acel ce sunt,
În haina lui mă ştiu atât de bine
Şi-n trupul meu, acesta, de cuvânt,
Niciodată nu mi-a fost ruşine...

Lăsaţi-mă să fiu aşa cum simt,
Cu tristeţi şi bucurii postume,
Lăsaţi-mă să fiu, să nu vă mint-
Îmi duc singur crucea mea prin lume...

Lăsaţi-mă să fiu aşa cum pot,
Cât mi-a fost dat, să-mi fie cu folos,
În tot ce sunt aici mă dărui tot,
Nimic nu duc în sus şi nici în jos...

2 comentarii:

Sorin M. spunea...

Şi în acest sfârşit de an se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate darurile şi binefacerile, ştiute şi neştiute, pe care le-a revărsat peste noi. Se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu şi pentru toate cele pe care le-a împlinit cu noi şi nu numai.

Avem nevoie de inimi curate în care Hristos să se oglindească pentru a-l primi şi iubi pe fratele nostru. Când vorbesc două inimi curate este bucurie, este pace, este o mare minune.
Să nu uităm că Hristos ne iubeşte mai presus de tot şi ne cere acelaşi lucru, să iubim.

La cumpăna dintre ani, să ne gândim la toatre acestea!
La mulţi ani prieten bun!

NICOLAE NICOARĂ-HORIA spunea...

Cu aceeaşi bucurie creştină-
LA MULŢI ANI!
PACE, DRAGOSTE ŞI SĂNĂTATE!