luni, decembrie 20, 2010

Scrie până ţi se vede...

20 Dec. 2010.
Scrie până ţi se vede
Îmi spunea sărmana Mamă,
Fericit e cel ce-i crede
Adevărul din năframă...

Pe tăbliţa cea de piatră,
De durere şi de Dor,
Cu tăciunii stinşi pe vatră
Eu scriam la umbra lor...

Scrie până ţi se vede,
Ea şi-acuma îmi tot spune,
Ţine-i, Doamne, pururi verde
Sfânta preaînţelepciune!

Vorba ei de duh e plină,
O ascult şi-o înţeleg-
Scrie până e lumină,
Până soarele-i întreg...

Un comentariu:

Sorin M. spunea...

"Scrie până ţi se vede
Îmi spunea sărmana Mamă,
Fericit e cel ce-i crede
Adevărul din năframă...

...Scrie până e lumină,
Până soarele-i întreg..."

Ce aminitiri imi rascolesc aceste versuri...imi faceam temele la lumanare sau la lampa cu petrol. O, de cate ori mi s-a spus si mie ca in aceste versuri! Acum insa le inteleg altfel..."sa nu apuna soarele peste mania voastra!"
Multumesc Horia, de aceasta clipa de meditatie si de aducere aminte!