joi, ianuarie 27, 2011

Pastel...

26 Ian. 2011.

Cade noaptea peste Casa noastră,
Se scaldă luna goală în părău,
A înghețat lumina în fereastră
Și dincolo de ea surâsul tău…

Ochii arși din lacrimă se-adapă,
Maica mea, ce supărări te dor?
De ger se-aude liniștea cum crapă
Pe Dealul meu cel răzimat de Dor…

Prin păduri, ca urletul de lup,
Duce-m-aș acolo și m-aș duce,
Pe la răspântii pironitul trup
A-ncremenit în Ruga de pe cruce…

2 comentarii:

Sorin M. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Sorin M. spunea...

"Duce-m-aș acolo și m-aș duce"

Mi-a adus aminte versul acesta de o veche melodie populara, tot la mama face trimitere :" sa plang sa-i sarut mana si sa-i spun durerea mea"...

Multumesc de aceste ganduri frumoase. Mai amintesc doar un cuvant al Parintelui Staniloae, ca tot ati amintit de dor :"Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie"