Setea creatorului...

5/6 iunie 2012

Când scriu

îmi stâmpăr setea din lut,

mistuitoare

și gândul mi se umple de duhul

din izvoare,

e setea ce-l cuprinde în toate

creatorul,

tu

vino mai aproape

să te-adumbrească norul,

să nu simți niciodată ce-i arșița

de-afară.

Când scriu se face ziuă

și dacă-n jur

e seară.

Prin aerul

acesta,

oricât ar fi de larmă

și vântul,

obositul de el,

ar vrea s-adoarmă!

Să nu mă-ntrebi vreodată

atunci

de unde vine

această sete sfântă

ca sângele

prin vine.

Când scriu

parcă și timpul

își potolește fuga,

așează-te cuminte în jilț

și-ascultă-mi ruga...