sâmbătă, septembrie 14, 2013

Semnul cel dintâi de punctuație...


14 Septembrie 2013

Ferice de cel care crede în tine,
ferice de cel ce te poartă la sân,
de semnul acesta nu mi-e rușine,
cum nu mi-e rușine că sunt bătrân!

Cât de mult mi-a fost drag din pruncie
când mă rugam și-l făceam pe ascuns!
nu avea voie copchilul să știe
de Adevărul din el nepătruns...

Câtă lumină e în numele sfânt,
cât întuneric și câtă durere!
În semnul acesta de pe pământ
e atâta împăcare și Înviere!

Învățat-am Semnul Crucii de la Mama,
Ca semnul cel dintâi de punctuație-
Oriunde mergi copile, tu ia seama
Ce mult a suferit această nație!

Cu Biblia-i străpunsă de pumnale,
Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi
Strămoșii tăi au însemnat o cale
Și de lumina ei să nu te-ndoi!

Ce nobilă, ce trainică putere
Avură ei, sărmani plugari și-oieri
Când se rugau prin tainice unghere
În limba asta, plină de tăceri.

Ce teafără-i și dreaptă rădăcina,
Întreg copacul pare un tumult,
În ochii lor n-a scormonit rugina
De două mii de ani și mai de mult

Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci,
Mânat de vreme și purtat de soartă,
Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci,
De Crucea care vindecă și iartă...

Niciun comentariu: