23 Noiembrie 2013
Și iarăși un dor necuprins mă cuprinde
Pe sub streașina nopții acolo în Munți
Sufletul meu e plin de colinde,
Tu să ai vreme doar să le-asculți...
Cum se-adunau pe la vetre băieții
Și fete frumoase ca florile-n glastre,
Ce vremuri ciudate! și totuși nămeții
Ardeau fericiți sub opincile noastre!
Erau interzise colindele sfinte,
Cine să ne pună pe inimi zăvoare?
Pe văi și pe dealuri aceste cuvinte
Din gurile noastre răsunau și mai tare...
Azi liniștea umblă desculță prin sate,
Copiii aceia sunt tot mai puțini
Și-s tot mai multe acase încuiate,
Iar tălpile mele sunt pline de spini.
Și iarăși un dor netradus mă cuprinde
Pe sub streașina zilei acolo în Munți
Sufletul meu e plin de colinde,
Tu să ai vreme doar să le-asculți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu