Declarație de principii...

11 Ianuarie 2014

Nici morții nu-i mai pasă de poezia mea,

Ea dacă o citește se întunecă și tace,

Pe mine să mă înjure oricând, oricine vrea,

Dar duhul din cuvinte îi rog să-l lase-n pace.

Nu a cerșit vreodată răbdare și nici milă

Și nimenea nu-l știe nicicând de unde vine,

Atunci când se pogoară pe fiecare filă

Îl simt cum el tresaltă ca un izbuc în mine.

Nici bucuria asta de-a scrie n-o înțeleg,

Oricum nu-i omenească divina ei scânteie,

E ca și când risipa din toamnă mi-o culeg

Și tu mă rogi zadarnic să ți-o traduc, femeie!

Nici morții nu-i mai pasă de Poezia mea,

De la începutul firii ea e nemuritoare!

Din leagănul prunciei și până lângă stea

Aici mi-a fost sortită să-mi fie sărbătoare...