joi, ianuarie 30, 2014

Poem înzăpezit...

29 Ianuarie 2014

Cuvintele acestea nu-mi dau pace
Și viscolesc în mine cu târziu,
Nici hârtia albă nu-mi mai place,
Mă simt împotmolit în ea când scriu!

Neputincios, din tristul meu ungher
Mi-e sufletul aproape de prăpăd,
S-a întunecat între pământ și cer-
Doamne, unde Ești, nu Te mai văd?!

Și vinovat acum cu cei ce plâng,
De-aici, de unde sunt, Te rog fierbinte,
Ascultă-mi azi cuvântul meu nătâng
Și-alungă norii, bunule Părinte!

Adu-mi aminte și atunci când nu-s
Ochii mei împovărați și triști,
De adevărul care mi l-ai spus-,
Numai Tu Ești veșnic și Exiști!

Cuvintele de-o vreme nu-mi dau pace
Și viscolesc în mine cu târziu,
Nici hârtia albă nu-mi mai place,
Mă simt înzăpezit în ea când scriu...


Niciun comentariu: