Zbor frânt...

22 Ianuarie 2014

În Munții mei s-au prăbușit în zbor,

Era un zbor predestinat sub stele!

„Nu suntem pregătiți pentru-ajutor!”

O, Patrie a neputinței mele!

Ei nu erau, se știe, „inamici”,

Poliția nu avea nicio treabă,

Un pumn nevinovat de oameni pașnici

Așteptând Salvarea mai degrabă!

Mă întreb acum, cu ciudă și cu jale,

Dacă blamau, ori aduceau injurii

Unor „domni” cu funcții speciale

Nu-i reperau din inima pădurii?

Cum urlă-n mine adevărul surd!

Nu i-a auzit din somn Armata,

Jandarmii din Pungești, cei de la Smurd?

Închei poemul meu aici și gata!

În Munții tăi s-a prăbușit un zbor,

Era un zbor predestinat sub stele!

„Nu suntem pregătiți pentru-ajutor!”

O, Patrie a deznădejdii mele!