luni, mai 26, 2014

Cântecul omului...

26 Mai 2014

După cum vedeți și știți
Se duc oamenii cinstiți
Și cei drepți se duc pe rând,
Prea devreme, prea curând!

Ce nedrept se rupe firul!
Prin grădină crește pirul,
Răutatea-i tot mai deasă,
Iarba-i cu dureri de coasă...

Din Infern până-n Olimp
Omul nu mai are timp
Nici de el și-n lumea largă
Zi și noapte tot aleargă

Până la sfârșit de nume,
Pentru ce? nu știe-anume,
Din adânc până-n Înaltul
El se crede ca nealtul

Mai deștept și mai frumos,
Niciodată mai prejos
Decât înălțimea lui,
Fără el mărire nu-i!

Demn e cel ce recunoaște,
Nici pe el nu se cunoaște,
Mai puțin decât nimic,
Omule, cât ești de mic!

Totuși pe pământul nost'
Cel de sus ți-a dat un rost
Și de-atunci tu uiți mereu
Chipul sfânt de Dumnezeu!

Niciun comentariu: