27
Octombrie 2014
Zbătându-se
ca peștele în plasă
Un
vers durut în pace nu mă lasă,
Cel
de lângă tine, câinele din cușcă,
Nu
știi niciodată primul când te mușcă,
Nu
știi niciodată „câinele” din câine,
Pe-amândoi
hrănindu-i din aceeași pâine;
Mâna
mea pe suflet, ca pe Carte-o pun,
Adevărul
doare și nu pot să-l spun!
M-a
mușcat odată și-n mai multe dăți,
De
mi-a rupt poemul tânăr în bucăți
Și
purtând cu mine rana din cuvânt,
I-am
iertat în viață toate pe pământ.
.....................................................
Oriunde
sunt, din deal în deal, pe vale,
Un
vers durut îmi dă mereu târcoale-
Cel
de lângă tine, câinele din cușcă,
Nu
știi niciodată primul când te mușcă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu