duminică, noiembrie 16, 2014

Între vremelnicele haturi...

Duminică, 16 Noiembrie 2014

Ce ne-tot dai atâtea sfaturi
Bătându-te cu pumnii-n piept?”
Între vremelnicele haturi
Eu nu mă cred un înțelept

Și nu e mâna vinovată,
Nici gândul meu de-a pururi viu,
Cuvintele acestea, iată,
Când vin de-a valma să le scriu!

Să nu vă fie o povară,
Măcar ca umbra unui nor
Citindu-le să nu vă doară
În veci de veci lumina lor!

Cu sufletul scăldat în rouă
Îmi port sorocul dat prin lume,
Sunt om și eu, asemeni vouă
Și nu vreau laude antume

Și fața mea nicicând nu-i tristă,
Iar pentru cei ce-mi spun cu ciudă
Că Cel de Sus nici nu există,
În rugă sufletu-mi asudă!

Poemul meu de-acum învață
Și-așa va învăța mereu
Cu sfânta poftă de viață
Ce-i Dragostea lui Dumnezeu!



Niciun comentariu: