Jucăriile tale...

Tatălui meu,

4 Noiembrie, demult...

4 Noiembrie 2014

Ce minunate erau jucăriile tale, tată!

O parte din copilăria mea certată

Într-un leagăn tăcut de nuiele

Se mai joacă și astăzi cu ele,

Cu jucăriile din piatră și din lemn,

Pe toți copiii lumii îi îndemn

Din zările acestea, încă albastre-

„Aveți grijă de jucăriile voastre!”

De ce-ai plecat n-am știut niciodată,

Plecarea aceea, dureros de ciudată,

O are fiecare sub tâmple în viață

Și pașii mei pe pământ o învață...

Mama s-a dus lângă tine, știu,

Ți-a purtat dorul atât de târziu!

Sufletul ei din acele zile

Îl aud și acum: „de ce plângi, copile?”

Când stătea de vorbă cu Dumnezeu

Îmi aduceam aminte de tatăl meu,

De tatăl meu totdeauna orfan.

Fără Tatăl fiul pe pământ e în van!

...............................................

Ce minunate erau jucăriile tale

În mâinile mele ca două petale!

Jucăriile acelea din lemn și din piatră,

Cioplite cu grijă, acolo, pe vatră...