În Apusenii mei...

Duminică, 7 Decembrie 2014

Sus în Apusenii de bazalt

Dorul iar mă viscolește înalt,

Pașii mei se tulbură încet,

Cade neaua peste Fericet,

Horia-i pe undeva pe-aproape

Și lumina-i sângeră sub pleoape,

Carii se aud cum rod în grindă,

Vânzătorii iarăși o să-l prindă,

Sub blestemul scris în calendar

Pun la cale prețul cel murdar

Și spre Alba-n Noaptea de Ajun

O să-l ducă, gata de surghiun...

Sus în Apusenii de argint,

În căsuța mea ca un alint,

Pe furiș mă duc adeseori

Ca un fulger vara pe sub nori,

Singur, lâng'un leagăn, ca bolândul

Să-mi ogoiesc tăcerile și gândul

Și-acolo să-mi las inima tezaur,

În Apusenii mei, cei plini de aur...