Miroase-n casa mea a poezie...

Duminică, 12 Iulie 2015

În fiecare seară când mă închin

Și seara întotdeauna e târzie,

Sufletul meu miroase-a rozmarin,

Miroase-n casa mea a poezie!

De toate grijile atunci mă rup,

De parc'aud și îngerii cum cântă

Și simt cum îmi pătrunde-adânc în trup

Un fel de liniște și pace sfântă...

Până se face ziuă peste lume

Îmi odihnesc tăcerile-n cuvinte

Și-atunci mă strigă cineva pe nume,

Cine mă strigă? nu-mi aduc aminte

Și mă trezesc din somn ca un copil

La sânul maicii, plin de bucurie

Și o pornesc din nou la drum tiptil,

Iar gândul meu miroase-a Poezie...