Eu vin ta tine, mamă...

Vineri, 18 Septembrie 2015

Îmi stăruie în minte

Cuvintele din urmă-

„Eu vin la tine, mamă!”

Durerea-n ele scurmă

Și a plecat Poetul

Pe calea lui cea dreaptă,

Știa de multă vreme

Că Mama îl așteaptă;

Scârbit de-această lume,

De tot ce-n ea se-ntâmplă,

Îi auzea chemarea

Zvâcnind adânc sub tâmplă...

Când trupul, plin de patimi,

L-au dus atunci la groapă,

Durerea ei flămândă

N-a vrut să-l mai încapă!

”Eu vin la tine, mamă!”

Și parcă-l văd de-o vreme

Cum stă și îi recită

Nescrisele poeme,

Acolo-n ceruri, unde

Sub patrafir mereu,

De-atâtea ori în tihnă

Vorbea cu Dumnezeu...