marți, octombrie 06, 2015

Mi-e dragă toamna...

2 Octombrie 2015
Mi-e dragă toamna și din toamnă sunt
Îndrăgostit de-a pururi de cuvânt,
Martori mi-au fost izvoarele și sfinții
Că prea destul mi-au îndurat părinții

Tăceri însângerate-acolo-n Munți
Când umblau pe brumă, triști, desculți,
Copil fiind, înlăcrimat din Dor
Eu nu le-nțelegeam durerea lor

Și din Copilăria mea frumoasă
Nu bănuiam ce gânduri îi apasă,
Din tot ce adunau, nutrețuri, grâne
Cât pentru iarnă lor le mai rămâne;

Când sub acele nesfârșite zări
Tot auzeam de cote și de dări,
De-un Horia înveșnicit pe roată
Așteptându-l să mai vin'odată,

De un Iancu fulgerând pe cal
S-alunge tot amarul din Ardeal,
Un tulnic încă murmură pe creste
Dumnezeiască, tragică poveste...

Mi-e dragă toamna, tare-i cumsecade!
Frunza ei ce murmură și cade
O să vină din adâncuri iară
În fiecare an, la primăvară

Și ierburile, tot mai fără coasă,
De unde pleacă vin mereu acasă,
Iar noi, iubito...când o fi să fie
Ne vom întoarce-aici, în Poezie...

Niciun comentariu: