duminică, ianuarie 17, 2016

Eminesciană...


Joi, 14 Ianuarie 2016

Cu perdelele lăsate șed la masa mea de brad,”
Gândurile de sub tâmple ca tăciunii-n sobă ard
Și secundele flămânde se aud bătând în ceas,
Cum aș vrea să stau cu tine-n seara asta la taifas;

De nimic să nu ne pese, nici de „liniștea uitării,”
Nici de Dorul tău cel singur, veșnicit la malul mării,
Să vorbim de toate cele până cade peste noi
Din tăriile albastre vremea cea mai de apoi...

Viața ta nu poate nimeni pe pământ să o-nțeleagă,
Să te-ntreb de Veronica, ce ți-a fost atât de dragă,
De Ardealul înspre care fiind băiet cu mult curaj,
Tu veneai spre „Roma mică”, salutând-o de la Blaj,

Despre Apusenii unde, prietenul meu drag, eu știu
Tu te-ai dus să stai de vorbă cu un geniu trist, pustiu,
Când pe-un Munte sta călare, Horia cel tras pe roată,
Mi-e atât de dor de tine, cum nu mi-a fost niciodată!

Te-au făcut nebun păgânii, unii dintre ei șovin,
La icoana ta cea dulce, pururea o să mă-nchin
Și în Țara cea de glorii, cât o fi poporul meu,
Tu vei dăinui de-a pururi între el și Dumnezeu!
.............................................................................
Cu perdelele lăsate șed la mama mea de brad,”
Se aud cum peste mine stelele din ceruri cad
Și Luceafărul străluce, rece și tot mai departe,
Câtă nemurire oare pe-amândoi ne mai desparte?

Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu: